Marius Moldovan

In toata perioada: decembrie 2004-martie 2006 am dorit sa realizez un minivolum de poezii pentru suflet. Am reusit sa trec pe foaie \"situatii\" in care imi exteriorizam sentimentele. Am ales acest

Cad frunze de nea Pe pamantul de catifea Cerul plange cu recile lacrimi Pentru mine, pentru ceilalti oameni. O zvarcolire sovaie in suflet Un gand,un mare regret, Sentiment inausit de

Cuvinte dispar din mintea mea Astept singuratatea grea Creste naucitor pe negrul pamant Cade un trup cu sufletul frant. Iubeste,dar singur traieste, Isi face rau,singur greseste Ucide suflete

O ascunsa departare ne desparte mereu Fara tine traiesc din ce in ce mai greu Plang si rad singur,sentimente amare Nu esti aici si doare... Daruiesc pentru a fi iubit Iubesc intr-un mod

Sa simt sarutarile tale Sa te iubesc din suflet Sa ne unim visele Intr-un soare violet... Sa iti simt trupul langa al meu Sa te vad iubind intunericul Romantic tot timpul, mereu Asta mi-e

Lucea o umbra pe peretele gol O raza de soare o atinge, Dispare ca o pata de petrol In marea vietii ce vesnic plange. Umbre ce fug, apar si dispar In camera moarta, un dulce-amar Din veac in

Un suflet erai, cald si iubit de toti Esti si acum, desi traiesti printre morti Dar esti pierdut, un Luceafar cazut Moartea, intunericul, focul din iad ai vazut. Prin suferinta, plumb de

Viata e lumina, alba si clara Plina de soare, iubire amara Echilibru psihic, oscilare adanca Intre vesnicul soare si romantica luna. Intuneric negru, neinteles de noi Viata dupa moarte, negru

Adorm... ma trezesc pe o plaja linistita, Lipsesc demonii, oamenii, marea invrajbita Caut fericire, gasesc durerea adanca Alerg, incerc sa o uit dar ma imita... Caut sa ma refugiez, sa plang in

Ma uit pe geamul vietii mele, Si nu vad nici o urma in zapada. Stau singur langa caietele Ce imi amintesc de iubirea furata. Nu mai am pe cine sa iubesc, Nimeni nu ma cauta, nu ma

Am intalnit un inger ranit, O aripa de durere nu o avea, era atipit... Avea nevoie de iubirea, de speranta mea L-am trezit, l-am iubit dar nu ma dorea. Indeajuns am vrut sa-i vindec

Existam prin suflet, murim prin durere Ne nastem traind in marea vietii, Trecand prin dispretul societatii, Ne ridicam cand suntem in cadere. Cadem de pe stanca vietii Ne ridicam pana cadem

Ninge, ninge ... in sufletul meu, Zapada il acopera, si se ascunde mereu Se adanceste in ura, in razbunare si durere Pentru ca dragoste cauta si cere... Dispare in intunericul alb de fulg Si

De aici voi incepe un nou \"capitol\" de poezii, asemeni bunului meu prieten Renegatu! De vreti vrea sa cititi aceste texte, sunteti invitatii mei, altfel va rog nu incercati sa ma criticati doar

Te nasti in lumina, Traiesti in lumina vietii, a iubirii Dar cazi in intunericul tristetii, al urii. Firul, un fir subtire, un fir care Te tine suspendat de viata, dar oare, Daca ai sa cazi din

Poti spune te iubesc intr-o secunda? Daca da, da-mi o secunda din viata ta, Iar eu, iti voi fura un minut, dar te voi iubi o viata. Lovesti cu privirea ucigatoare, Orbesti pe oricine, prin

Sufera, inima, pentru dragoste Sufera, buzele, dupa un nou sarut Sufera, mainele, sa-ti atinga corpul din nou Sufar si eu, fara tine, mereu... Sufera soarele dupa luna lui, Inima, buzele,

Trece timpul, cu tainele lui Trece soarele si luna din nou Si eu te pierd si ma intreb cui Am sa ma destainui si am sa ii port iubire. Acum sunt tanar, maine nu voi mai fi Pe zi ce trece, in

De ce m-ai bucurat cu un sarut... Ca sa ma chinui toata viata? De ce te chinui si te invinuiesti... Daca tu esti un inger... Suferinta ta, este suferinta pentru mine De ce ma chinui? Unde si