zbor de gând, de vânt tomnatec
printre picuri prăvăliți din cer...
frunze veștede se sparg și pier
în foc arzând, țipând jăratec;
tomnatec vânt, de zbor zănatec...
Sunt lângă tine. De voiești
Spune-mi ceva. Te-ascult.
Arată-te, te rog, dacă exiști...
De lume încă nu sunt rupt.
Nu sunt fantomă nici chiar spirit
Ce zboara aiurea, prin vreun suflet...
Dar
Aș vrea să uit ce-a fost cândva
Dar nu, nu sunt barbar mișel
Ce-ascund un gând pe nicăieri,
Pe undeva...
Aș vrea să ma îmbăt cu dimineți apuse
Dar nu, căci altfel n-aș vedea
printre-atatia stropi turbati,
ai norilor fartati gealati,
ne repezim de-acum infiorati
spre prima geana de lumina.....
cu ochii grei, incercanati
aud cum ploaia cant-o doina.
taram udat -
