Ani a argint ai arătat, artist al agoniei
Ai amăgit amarnic acel alb
Altcum ai abordat ardoare
Altfel ai alăptat abuzul
Adu-ți aminte altarul acceptat
Adu-ți aminte acel abis absurd
Auzi acel
Gândesc articulat,
încet,
Convins că-i urăsc,
Convins că-i plătesc
cu existența mea,
degeaba.
La marginea mea,
Stau toți așa
surprinși, mirați,
La zidul de praf
aliniați.
La granița
Mă aleargă nemurirea pe străzi,
Și eu fug, sperând să găsesc noapte și ceață,
Sunt mereu mai obosit, dar ea vrea să mă țină treaz
De azi până poimâine dimineață.
***
Dă din aripi mai aproape
Din floarea aproape moartă
Văd sânge de petală
Cum cade ca să umple
O oră pe sfârșite
Din după-amiaza goală
Fur din cea doar o secundă
Moartea ca să și-o ascundă
Ocean de argint, oglinda te arată
Ușor încruntată
Te văd parca certând timpul
Încă un an, încă o dată
Nici o clipă
Din clepsidră
nu-mi ajunge...
Iar tu,
Nu vezi că timpul
Îți respectă
Sunt o lacrimă de crocodil rănit,
Sunt pană a unui cocor rătăcit,
Sunt geamătul de neputință al unui urs împușcat pe la spate
De-ai vrea, aș putea ajunge la tine pe coate
Și-aș lăsa herghelii
Sătul de acvariu
De același scenariu
Rog zeie și zei
Să-și oglindeasca faptura în irișii mei
Am strând idei
Cu un pic de culoare,
Vor fi soluții de amploare.
Așa că rog zeie și zei,
Să mă
