Poezii

Sătul de acvariu De același scenariu Rog zeie și zei Să-și oglindeasca faptura în irișii mei Am strând idei Cu un pic de culoare, Vor fi soluții de amploare. Așa că rog zeie și zei, Să mă

Ani a argint ai arătat, artist al agoniei Ai amăgit amarnic acel alb Altcum ai abordat ardoare Altfel ai alăptat abuzul Adu-ți aminte altarul acceptat Adu-ți aminte acel abis absurd Auzi acel

Gândesc articulat, încet, Convins că-i urăsc, Convins că-i plătesc cu existența mea, degeaba. La marginea mea, Stau toți așa surprinși, mirați, La zidul de praf aliniați. La granița

Mă aleargă nemurirea pe străzi, Și eu fug, sperând să găsesc noapte și ceață, Sunt mereu mai obosit, dar ea vrea să mă țină treaz De azi până poimâine dimineață. *** Dă din aripi mai aproape

Sunt o lacrimă de crocodil rănit, Sunt pană a unui cocor rătăcit, Sunt geamătul de neputință al unui urs împușcat pe la spate De-ai vrea, aș putea ajunge la tine pe coate Și-aș lăsa herghelii

Ocean de argint, oglinda te arată Ușor încruntată Te văd parca certând timpul Încă un an, încă o dată Nici o clipă Din clepsidră nu-mi ajunge... Iar tu, Nu vezi că timpul Îți respectă

Din floarea aproape moartă Văd sânge de petală Cum cade ca să umple O oră pe sfârșite Din după-amiaza goală Fur din cea doar o secundă Moartea ca să și-o ascundă