din dragoste
Te iubesc cu-atâta ură că îmi vine să te-omor Trei zile te-aș strânge-n brate, ca să mă descarc de dor. Mi-ai intrat în trup, în viață, în inima și în sânge,
La rascruce de drumuri
Mi-e frică de iadul păcatelor mele Ce pe mine mă caută, pe mine m-așteaptă Degeaba eu caut cărarea cea dreaptă Căci pe drumu-mi păcatele-s dese și grele. Mă întorc în trecut, doar cu gândul
păcatele nisipului
Eram doar eu pe o plajă întinsă cât nemurirea Abia sufla o aripă de vânt Oceanul ofta trist sub greaua povară a singurătății Iar eu inventam faraoni din păcatele nisipului. Construiam piramide
privire intr-o iubire
Simt dragostea Cum simt poezia, Fără de margini. Privesc dragostea Cum privesc cuvintele, Fără de limite. Aud dragostea Precum aud o muzică cerească, Fără de alăute. Ating
să nu ucizi un nebun !
Intră ! Este chemarea mea, intră! Þâțâna de la ușa inimii mele scârțâii în tăcere, Intră, căci pentru tine m-am născut Te aștept de când a fost inventat timpul, Mă tot învârt în sinea mea Fără
trandafirul albastru
Stătea așa tăcută, rezemată de poarta sărutului parcă asteptând să se întâmple un miracol. Stătea așa liniștită, colindând cu picioarele goale Potecile infinitului. Obosită, i se zbătea
S I O N . . .
Acolo unde cerul se sfârseste, Si omul unde incă n-a ajuns, In locul unde totul te vrăjeste, Căci totu-i un mister de nepătruns. Acolo-a luat fiintă ce n-are inceput, Acolo se sfârseste ce capăt
romeo si julieta(varianta moderna)
a fost o data ca niciodata,ce-a fost a fost de mult, imi povestea padurea riul,stateam deci sa-i ascult: spuneau ca fost o fata mindra cum nu sa pomenit si c-a mai fost un flacaiandru de s-au
