Poezii

bunicul a murit cu zâmbetul pe buze și nimeni n-a știut ce era de făcut am sunat la pompe funebre dar nu înțelegeau că problema noastră era un mort care zâmbea ne-au întrebat dacă era mort și

plimbările noastre prin fața Cazinoului aveau ceva din poveștile lui Borges când îmi descriai o lume pe care nu o trăisem dar o reconstruiam în creierul meu te vedeam cum jucai la

am mers cu mama pe via Condotti și m-am gândit cum ar fi să locuim în palatul ăsta dar în ăsta cu ferestrele pline cu flori și cum s-ar simți aerul dimineții când am deschide fereastra și am auzi

când am împlinit 30 de ani am fost cu 30 de femei într-o cameră de hotel pe plaja Barcelonei și am povestit cu fiecare femeie despre fiecare an din viața mea și apoi am călătorit

nu sunt multe de spus când femeile își strâng lucrurile și pleacă din viața ta poate toate așteaptă să le spui Nu pleca dar nu găsești aceste cuvinte care par ucise de o tăcere ce plutește în

într-o zi vei crește mare, Marius când vei aștepta metroul și te vei gândi că asta nu e viața ta și femeia care râde cu poftă de viață în fața unui telefon nu va fi iubirea ta și roțile de oțel

noi eram pe scări în Piazza di Spagna și un râu de oameni curgea în fața ochilor noștri până în fântână tu aveai genunchii aproape lipiți de piept eu țineam fruntea ridicată spre cer și soarele din

I) tata proteja femeile de el însuși de fiecare dată când le părăsea le lăsa doar amintiri de căcat la final ca să le ajute să nu se mai gândească la el și să-l urască cu toată puterea lor îl

din camera mea de hotel cu balconul pe La Rambla vedeam prostituatele cum racolau clienții și vedeam hoții cum vânau victimele și te vedeam pe tine cum treceai nepăsătoare și tăiai lumea în două am

bunicul spunea că nu trebuie să îmi fie teamă de moarte ci doar teamă că nu mă voi bucura prea mult de această viață și după ce a terminat de spus totul a murit cu zâmbetul pe buze încât ne-am