Scrisoarea unui meloman
Draga mea porumbiță, Astăzi, după atâta timp, După atâtea zile anonime, În care viața s-a încăpățînat Ca într-o veche barcarolă Să știrbească al nostru duet Și să urce până la ultima notă
0
0
De asta mă tem
Spui că iubești raza de soare, Dar sub o umbră la întâmplare, Te adăpostești, Spui că admiri bolta cerească, Dar nu lași ochii să-o întâlnească, Din vise o privești. Îți plac și ploile de
0
0
Și cum mai e la tine în suflet
Și cum mai e la tine în suflet, Ce fel de căi ai străbătut, Oare mai ai același zâmbet Ce îmi plăcea atât de mult? Iar ochii tăi negri și blânzi, Mai strălucesc ca altădată Ori pe vecie
0
1
Toate cele 3 jurnale sunt incarcate
