Poezie
Nu că iarna ar fi grea
poezie creștină
1 min lectură·
Mediu
Am rămas pierdut pe gânduri,
Nu că iarna ar fi grea,
Dar mă ninge cu amarul
Celor repetate rânduri
Când poverii i-am smuls harul
Și m-am poticnit în ea.
Stau în frig, la ușa strâmtă,
Nu că iarna ar fi grea
Și mi-ar troieni umblatul-
Dar un glas aici cuvântă
Cum că drumul este altul-
Și mă-ntreb: O fi așa?
S-a pornit furtuna-n minte,
Nu că iarna ar fi grea,
Dar mă mușcă îndoiala,
De visez numai morminte
Ce încheie socoteala;
Și-atunci unde-i viața mea?
Mi-a rămas în vânt piciorul,
Așteptând pe celălalt;
Aș începe astăzi zborul
Către cerul meu înalt.
Nu că iarna ar fi grea,
Dar n-am aripi. Și-aș cădea.
001.992
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- mariniuc viorica
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 112
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 24
- Actualizat
Cum sa citezi
mariniuc viorica. “Nu că iarna ar fi grea.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mariniuc-viorica/poezie/14101419/nu-ca-iarna-ar-fi-greaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.