Poezie
Respirații
(IV)
1 min lectură·
Mediu
ți se scurg iubirile
m-aș tăvăli în ele
ești femeia bărbaților care
poartă o sabie deasupra capului
din care se naște bărbăția
sprijinit de ușă privesc oglinda
se deformează după buzele tale
se transformă într-o carne din care
ai început să crești o alta
iar eu te doresc tot mai mult
podeaua îți alintă genunchii
te desface floare în irișii mei
tremur
tremur ca o frunză uimită de toamnă
mă umplu de sâni
adun tot aerul din plămâni pe coapsele tale
și te învelesc cu ferestrele
te rog
te rog
rujează-te cu mine
fără să mă întrebi
de ce
033.087
0

- adun tot aerul din plămâni pe coapsele tale
- cu privirile trecătorilor,
adică fără ele nu s-ar schimba nimic în economia, sugestia, simbolistica textului.
Pentru bărbăție, ai putea găsi alt verb decât \"a sângera\"? Unul mai puternic, mă gândesc.
Îmi pare reușită strofa a doua.
All in all, o respirare senzuală, Vi.
Eu aștept încă ideea. Curajul.
li