Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Respirații

(IV)

1 min lectură·
Mediu
ți se scurg iubirile
m-aș tăvăli în ele
ești femeia bărbaților care
poartă o sabie deasupra capului
din care se naște bărbăția
sprijinit de ușă privesc oglinda
se deformează după buzele tale
se transformă într-o carne din care
ai început să crești o alta
iar eu te doresc tot mai mult
podeaua îți alintă genunchii
te desface floare în irișii mei
tremur
tremur ca o frunză uimită de toamnă
mă umplu de sâni
adun tot aerul din plămâni pe coapsele tale
și te învelesc cu ferestrele
te rog
te rog
rujează-te cu mine
fără să mă întrebi
de ce
033.087
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
99
Citire
1 min
Versuri
22
Actualizat

Cum sa citezi

Marinescu Victor. “Respirații.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/marinescu-victor/poezie/185299/respiratii

Comentarii (3)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@dacian-constantinDCDacian Constantin
Nu mă conving versurile :

- adun tot aerul din plămâni pe coapsele tale

- cu privirile trecătorilor,
adică fără ele nu s-ar schimba nimic în economia, sugestia, simbolistica textului.

Pentru bărbăție, ai putea găsi alt verb decât \"a sângera\"? Unul mai puternic, mă gândesc.

Îmi pare reușită strofa a doua.

All in all, o respirare senzuală, Vi.

Eu aștept încă ideea. Curajul.

li
0
@marinescu-victorMVMarinescu Victor
si fiindca nu te-au convins privirile, le-am cenzurat. :) Imi cer mii de scuze pentru intarzierea raspunsului. multumesc pentru semn.

vi
0
@bogdan-gaguBGBogdan Gagu
iubiri
m-aș tăvăli în ele
ești femeia bărbaților care
poartă o sabie la gât

oglinda
se deformează după buzele tale
se transformă într-o carne din care
ai început să crești o alta

podeaua
te desface în irișii mei
tremur ca o frunză uimită
mă umplu de sâni
îți adun aer pe coapse
și te învelesc cu ferestre
te rog
te rog
rujează-te cu mine
fără să mă întrebi
de ce
0