Murală

alerg cu sufletul în urmă prin ferestre proscrise picioarele mele mâinile se răstignesc din vârful pensulei ultima din orașul cu multe ridicături ca niște garduri în care locuiesc oamenii liberi pe care doar eu le pictez cu mâinile cu picioarele cu visele mele pictez săgeata cupidonului trecută prin ziduri indiferente mi-e carnea sătulă fără tine și inima doar un loc gol aflat pe un perete când nu mai ești împing cerul grăbit de amintiri îți fac cu mâna de pe un zid pe altul velin mi-ai spus că îți vin perfect pe degete ca o mănușă și te-am pierdut