Despre ceva

Oile toate behăie despre cuvinte și mie nu-mi mai ajunge statul în băț De la început am zis că plutesc între una și alta, de la început n-am fost angajat în poezie, e doar o stare care vine. Nu, nu cred că am o poziție anume. Uite cel puțin acum, așa chircit pe piatra asta nu-mi vine nimic. Simt doar o răceala bolovănoasă și atât. Ieri a trecut pe aici domnu’…privește-mi agerimea bărbii. După cum vezi n-are coadă. Are un ciot pe care-l fâțâtie bucuros, ba de una, ba de alta, e ca o fractură artistică. Nu-l bandajează nimeni. Păi ce, eu nu contez? Al meu e mai lung și dau bine în toate, zi și noapte. Eu sunt târgul si n-am nevoie de buric. O să tund oile pentru eternitate mă las de băț. Sparg petrecerea și o să-mi fac haină lungă, până când restul nu mai contează. De acolo, de sus, o să veghez cuvântul pe care vi l-am lăsat mură-n gură. Destul de lung să ajungă până muriți.