Shaconage

o mie de crânguri o mie de pâraie o mie de pajiști gonite de fum Maples simte la fel nu este loc să nu-l fi bătut nu este loc să nu-l fi strigat nu este loc la răsărit o mie de oameni cu copii cu tot un sicomor își răsfiră brațele împunge crestele din ceața lui octombrie cărări de ape veșnic umede împletesc salbă de păstrăvi codrul răsună de ciocănitori prabușite în noroi coaste din piatră alunecă prin gleznele pământului trebuie doar să scrie și albastrul te prinde iute de suflet plin de anotimpuri apalaș o mie de crânguri o mie de pâraie o mie de pajiști gonite de fum Maples simte la fel în spatele unei cascade verdele urcă dincolo de ea spre lemnul câinesc un coiot fuge