Cât noi doi

prin zid cu inima de piatră în nemișcarea pereților așa și eu prin tine după un timp carnea ta tremur buza de jos lipită de lobul urechii ne ținem de mână privind transparența lobul tău buza mea de jos lobul meu buza ta de jos două respirări omul din noi cât noi doi mai mult ca unul de piatră