De calibru mare

Îmi aduc aminte cum cineva ducea moartea de calibru mare la tâmplă/ puncte puncte/ precizez /mi-am pus doar degetele/ ies din mâna ale dracului de lungi/ și osoase/ din ele curg transpirate unghiile uitasem/ să-mi încarc venele cu sânge nepalid/ nici să apas în podul palmei nu mai puteam/ eram de departe cel mai singur om/ și penibil/ suspendat de un rest nu semănam a nimic/ în amintirea mea s-a tras/ nu știu/ era o viață sfârșită sau doar o tacere trucată pe jos/ doar șiroaie atât știu/ a fost un film sau o știre de oră cinci/ parcă mai contează/ mi-am scos moartea din inimă/ la tâmpla mea zâmbesc degetele tale/ după câteva pâlpâiri de burice ați crezut că exist/ când credeam că trebuie doar să am amintiri/ m-am împușcat cu dragoste/deci