Drept că sunt, din puțină coadă

brațele ca două macarele scăpate din greutăți biciuie aerul doar un centimentru atât îmi mai trebuie să ridic din mine coada nu mă ajută tăiată putrezește în pământ pe pieptul unui savant destul de confuz la vremea aceea de ce maimuțele de ce noi și de ce nu Dumnezeu de ce elefantul cu trompa lui o singură verterbră nu mă ajută să urc copacii cimpanzeu sau munții gibon de câte ori cad mă doare și mai jos găsesc un rest de ce dracului să fiu eu un neînțeles cu restul putrezit mai bine maimuță să-mi cațăr iluziile prin pomi sau adamul adamilor în grădina edenului să număr câți de eu pe bănci își iubesc femeile cu cioatele și câți serpi sunt singuri cu sufletul înșirat pe alei poftind deja mă plictisesc să mă ridic nu pot să cred am rătăcit și coadă nu mai am așa că salutare eu mă îngrop aici măi omule de când nu te-ai mai spălat pe picoare și dă-mi coada înapoi ca tot nu ai înțeles de ce