Alb, atât de alb

mă întrebi ce simt e ca și cum ai pune degetul în frișcă și rămâne sfârc lăptos nu-mi întreba și buzele e doar o poftă nebună de a-ți spune altfel mă trezesc nopțile în spirală crescut din coapsa lunii te port dezbracată ca pe o durere în carnea mea cu genunchii unul peste altul rugă sânilor tăi îi înalț până-n vânt constelații în cercuri nude să mă întrebi rotund iar și iar ce simt e ca și cum aș întinde brațele un icar al tău nu-mi întreba și buzele e doar o poftă nebuna de a-ți spune altfel