Fără

sunt tot ca o umbră pe pieptul întinsului încă mă mai strâng aproape că-mi pot vedea sufletul prin brațe venit să întâmpine despărțirea doar trei apusuri te-am ținut în palme apoi mâinile mele s-au sfărâmat înaintea plecării tale au trecut luni octombrie te-a așezat într-o scrisoare peste puțin anul mă întreb și acum în drumul tău nu au loc pașii mei te-ai așezat când eu mă ridicam și-mi înălțam umerii să pot privi departe apoi nimic am stat acolo cu timpul dezbrăcat de tine cu toate gândurile întrebările ca o durere de oase am devenit o amintire pe fruntea trecutului și plâng ceea ce puteam fi