Eu sunt botezul și contează

păcatele din ce în ce mai adânc se tot duc mi-e greu pentru totdeauna parcă am mai multe suflete viața din mine cu lumină uneori umbră îmi iese de parcă aș fi doar eu acolo rămas să adun apa scursă din voi să sfințesc în fiecare zi locul sunt botezul nici vântul nu mai bate s-a adunat tot în trunchiul înaltului ca un plămân respiră pustiul pune salbă pământului e sărbătoare vă arunc cocoașele pline de ură pe iarba însângerată a umerilor mei vă satur arterele de lumină și vă port neprihăniți în coasa morții