După “Iar”

iubesc fiecare zi în aceeași cafenea la aceeași oră doar la aceeași oră atunci Dumnezeul de care-mi vorbești există se așează cu o lacrimă pe obraz chiar în fața mea în fața mea îți vine să crezi există curcubeul este doar o dorință o dorință de a creea poduri spre omul sfânt nu l-am crezut s-a ridicat apoi a deschis porțile zilei mi-a arătat oamenii se puneau unul peste altul înălțau suflete copii cu sfori în mână femei părăsite bărbați fără cuvinte erau acolo în culori își alegeau viața ridicau un pod ca un curcubeu până la sfârșit și toți au iubit și iar mâine