cuvântul si frumusețea din numitor

se întamplă să iasă cuvântul dintr-un zid nu întelege de ce s-au ridicat atâtea cărămizi în jurul lui al cui este? pentru cine? de ce atâta tăcere? cuvântul nu poate să vorbească decât verde întotdeauna ridicat spre cer de cei mai puțini în suflet dar cu multe rugi trecute la cereri rămâne în extensia unor puncte spre plus sau minus infinit dacă îl împarți la frumusețe se trezește dezbrăcat de orice sens s-a născut degeaba a murit îngropat într-o fracție a pământului cu cerul rezultatul se întoarce în zidul de cărămidă același mut în fața frumuseții din numitor femeia