Noiembrie cameleon

lacrimă din rouă rece învelesc suflet rătăcit timp uitat pe geană durere din marginea clopotelor fără credință în zile de sărbătoare mă dezleagă de un chin căutând nimicul pământ există umbre care desfac lumina în cărți fără ferestre doar indicii noiembrie dezbracă versuri pune măști întotdeauna cu sentimente cameleon în prelungirea existenței să-i spunem iubirea față de aproapele nuanțe de galben convingeri după împrejurări și neputință lacrimă din rouă rece învelesc suflet rătăcit ... Și toate astea doar dacă am avut vreodată. Poate este un rezultat al minții pentru a astupa golul pe care nu-l înțelegem în existența noastră.