ca și cum stăteam picior peste picior pe o canapea neagră din piele și pentru că nu știu cum e să fii femeie, eram femeie.

ce frumos e! ce ochi are! îți vine să-l mănânci! tot drumul am fost împiedicați de câini de oameni cu câini de copii de bunicii lor de mamele lor dodo în sus dodo în jos era peste tot și ca un făcut trebuia să port discuții interminabile în locul lui. in fine. am intrat în parc și m-am îndreptat spre terasă odată ajuns am comandat o bere ferit cumva de privirile celor de la mese ferit de conversațiile alea idioate care nu au în ele decât prețiozități de genul: Ce câine frumos! După privire cred că e și deștept, nuuu-i așa!? Vai, cuțu cuțu! Cum îl cheamă? dodo!? dooooodo! dooooodo! după cinci metri la fel după alți cinci și tot așa cât o zi de post negru să ți se ia la a doua bere am încercat să găsesc motivele pentru care oamenii nu mai au timpul motivele pentru care se prostesc prin parcuri și nu doar preocupați de orice altceva se înstrăinează tot mai mult de ceea ce sunt trăiesc prin vise obiecte dragostea din filme fututul care vine prin pereți prin părinți prin copii prin filme prin diplome cărți emisiuni TV muzică prin lumina din cluburi baruri cinematografe prin tipele care se urcă pe mese și își aruncă cururile în aer prin barbații care poartă chiloți mulați și care aparent exprimă forță dar mamele lor sunt acolo cu mâinile pe ei spălând toată nenorocirea aia trăiesc prin analize exagerate chiar și prin căcatul de dimineață dacă e galben negru moale împrăștiat se grăbesc cu el în borcane speciale nu în alea de 400 de grame de la bunica de dulceață și murături îl strecoară îngrijorați în geanta Vuitton în tot felul de alte genți se urcă în autobuze tramvaie metrou în mașini străine să nu moară dracului de tineri de bătrâni de oamenii care sunt pentru că deși habar nu au cum să trăiască mai vor sa facă iar căcatul ăla bolnav nu contează unde trebuie doar să-l ducă încă o dată și încă o dată să iasă prin parcuri să exclame: Vaaaai! Ce câine frumos! o minciună în care trăim poate nu de la început dar de suficientă vreme cât să uităm de ce mai avem suflet ne-am obișnuit să purtăm carnea ca pe o haină o lași acolo o lași aici pe unul pe altul să ți se facă sexul prin birouri prin case locuri pline de pule prin pizde să se facă simțită să se tragă de ea să te doară să îți placă să fie peste tot carnea ta în brațele celorlalți și ieși prin parcuri: Vaaaai! Ce câine frumos! fragment din "Altfel"