doar exprimarea mea e de vină

F_t_tul e anonimul fără picioare băgat în scara blocului tău și când îl descoperi dimineața, îi dai o haină veche, ceva să nu înghețe când va ieși afară în frig. Nu îl alungi, dar nu toți sunt de acord. Îi deranjează ținuta lui și nu vor să se umple de bolile alea. “du-te bă în stradă! ce dracului cauți tu aici” “vrei să ne dai cine știe ce!” “futu-te-n gură să te fut!” F_t_tul e simplu și când se poartă frumos, nu e îmbrăcat prea bine. Vine, mănâncă din gunoaiele societății să își hrăneasca tutul, apoi se cară. Seamănă cu un animal sălbatic care trăiește în rezervații bine păzite și care din când în când scapă, nu se abține, devorează, zdrobește carnea, seduce și iată dezastrul cum vine unul și-l împușcă! “uite bă ce a făcut fututul dracului!” F_t_tul nu e o carte aruncată prin nu știu ce colț, nu e strigătul nopților pierdute, nu e ceea ce a făcut mama, un film xxx, tata sau mai știu eu ce revistă cu d-alea și de-alea. E ceea ce ai băgat în tine și ai scos și ai arătat că exiști. E atunci când îți simți trupul, mâinile, moartea, tot ce nu poți să visezi și locul în care vrei să ajungi. E atât de fragil și e omul oamenilor, disperat, plin de-o singură dragoste!