Ce grea e ploaie de-ntuneric!
Drumul e drept, dar eu mă-mpiedic.
Și nu văd oameni, văd doar umbre,
Pășind pe strada nopții sumbre.
Din cerul negru, negre picuri,
Cad peste mine ca
De când am intrat in U.E.
Am visat cu toții aur
În Spania primitoare,
Învelită-n piei de taur.
Șchiopi la semafoare,
Fug printre mașini,
Întinzând o mână
Pentru cenți puțini.
Cerșetori la
Reclame brunete pe harta României,
Manele la maxim la poarta sărăciei,
Ne hrănim cu ele și dormim cu ele,
Ne-ncălzim și mergem în ritm de manele.
În sate răzlețe de pe timpul lui Vodă,
Răsună-n
O, nu gândi, e prea târziu,
A ta, nicicând nu vreau să fiu.
Când te iubeam, nu mă iubeai
Când mă iubeai, erai nebun.
Dar totul s-a sfarșit acum.
Chiar amintirea ta e scrum.
Pe când ardea, nu
Se scurge timpul din cerul pervers,
Senin mai mereu, dar poate mai șters.
In aer unduiește pădurea nebună,
Iar moartea din ziuă e viața nocturnă.
.........................................
Să
La orice pas, m-ameninți ca mă strigi.
Mi-e teama de tine, de ce mă urmarești?
N-ai inimă, n-ai suflet, și nu poți sa plângi,
Nici creieri măcar, sa poti sa gândesti.
De tine și de oameni, mi-e
Ma voi simti prea bine in al tau suflet larG,
Atunci cand langa tine totdeauna voi fI,
Raze dalbe de luna, ce-n ochii tai se sparG.
Iubirea ta de-o viata, tu imi vei daruI.
