Marina Samoila

Realist si la obiect.
Eu subscriu la : para 1 si 2(iau in considerare la numaratoare si prima fraza=para1), partial la para 3 (editorialul), para 4 si para 5. Imi dau seama ca era mai scurt sa spun la ce nu subscriu (familiarisme si favoritisme, sunt prea nou-venita).
Eliminarea autorilor consacrati din lista autorilor de pe site tocmai am citit ca a fost facuta de Radu si mi se pare buna eliminarea acestei surse de neintelegeri.

Da e o stare pe care reusesti sa o transmiti. Si asta e mare lucru.

Vibreaza de emotie si versurile tale (coborate parca din poveste) si povestea insasi a intalnirii voastre. Si eu, acum, cand sunt impreuna cu voi. Ma intrebam deunazi, privind cu atentie pasagerii din autobuz, oare cum ar fi sa descopar printre ei pe cineva cunoscut doar \"virtual\", pe acest site.
E o experienta inedita despre care sunt sigura ca mai ai multe de spus/scris, Oriana. Poate ca toate celelalte personaje, care forfotesc in poezia asta a ta, nu sunt decat cei de pe site, cu care inca n-ai baut nici o cafea...
Mai incape si-o licorna?

Ma bucur ca nu sunt singura in nesabuinta asa cum ma bucur ca nu sunt singura.
Nu-s motive de suparare intre noi.
In privinta vergh(i)etei, sunt multe cuvinte care prin adaptare la sonoritatea limbii modifica etimologia. Nu-ti promit sa ma documentez, ca doar am spus cum stau cu timpul...S-o gasi cineva sa ne corecteze, cu argumente de dictionar.

E ceva ce-mi place la poezia ta, sinceritatea usor patetica. Nu cred insa ca majusculele ajuta, pe mine ma deruteaza, mai ales ca au semnificatii diferite, fie e vorba de creator, fie e o nuanta de ironie, in final marcheaza citatul cred (titlul poeziei lui Blaga).
Poate te mai gandesti...

Grozava ideea cu sotronul, n-as spune ca e joc de doi ci de minimum unu (renuntarea la \"in doi\" nu cred ca afecteaza restul poeziei).
\"am calcat linia limita
de la marginea lumii
pina la care se joaca sotron\" ar putea fi rescris astfel incat sa elimini repetitia (de pilda
am calcat marginea lumii
limita pana la care se joaca )
Deosebit de reusita imi pare
\"si rid in cerc
cu gustul cercului pe cerul gurii\"
Dar toata poezia imi place. Te felicit, nu te aplaud

Si eu am inceput sa-l iubesc, si pe el si pei voi toti cei din el.L- am aflat acum vreo trei luni. Iubitul meu este insa cu excese, ca tot ce fac de altfel. Si ma simt vinovata de timpul pe care il petrec, chiar petrecere este, pe site, lasand balta alte multe treburi si indatoriri si bucurandu-ma atat de mult.
Imi promit ca voi fi mai ponderata, dar ce sa spun, e ca un drog, ca un magnet. (Sunt fumatoare si deci inteleg foarte bine cum e cu drogurile) Imi spun numai 5 minute si ma trezesc dupa 2-3 ore ca iar nu ma-m tinut de cuvant. Uite si-acum, vroiam sa-ti spun doar o vorba ca sa vezi ca m-am bucurat ca mi-ai raspuns. Si?
Cam asta este...

Da, Pan. Iar imi place ce-ai scris.
Si ma obsedeaza un \"vers\" dintr-o poezie a nu-stiu-cui. Uite, ti-l scriu, ca sa scap de el:
\"Pan ratacind printre oameni,
Pe ziduri urma de melci,
Ma lin leganam imbatata
De murmurul de...???\"
P.S. Ai un dezacord ultimul vers din strofa a 3-a (ale constiintei)sau macar o virgula dupa sangerande, daca te referi la \"cautarea zilnica\". Ai vazt, am cautat si-am gasit.

Am citit pe undeva pe site-ul asta, la vreun comentariu cred, ca ar fi de bon-ton sa nu multumesti pentru stelute. In cazul asta, eu, nu de bon-ton, vreau sa va multumesc. E drept nu numai pentru stelute. Pentru ca ma cititi si mai rupeti din timpul vostru si pentru a-mi scrie. Ma bucur de cate ori vad ca a mai aparut un comentariu. O fi vanitate?!
La voi cum este? Nu va bucurati si voi de comentarii, nu le asteptati?
Atman, sunt in ceata-de ce ai scris strofa aceea? Poate ma crezi mai subtila decat sunt. Ajuta-ma sa inteleg. Si la total nu renunt in ruptul capului.
P.S. Iata ca, la parerea pe scurt, am ocazia unei ingemanarii de nume care ma tot provoaca de la o vreme! (gluma nevinovata)

Tocmai am ratat transmiterea unui comentariu(am fost delogata dupa ce am apasat pe trimite, sa fie dl.Cipariu??)
Retranscriu din memorie, parca si mai indignata:
Comparatia facuta de autorul articolului nu are nici un fel de legatura cu termenul de comparat.
Aprecierile cu privire la Biblioteca virtuala sunt de neinteles, venind de la un om care tine totusi condeiul in mana.
Celelalte aprecieri si \"glumite\" (bac-ul, fotbalistii etc) sunt jalnice.
Parerile personale cu privire la textele citite, pareri de \"simplu cetatean\", cum s-ar potrivi sa spun folosind genul de limbaj al d-lui Cipariu, raman consemnate, ca atatea altele, caracterizandu-l pe autorul lor.
Libertatea de opinie, incurajata de site, le poate accepta ca atare, chiar daca autorul nu aduce argumente pentru unele acuze.
Ca sa nu mai lungesc vorba, nu pot fi de acord decat cu ultimele cuvinte ale articolului:
\"cei fara de repere ies asa cum au intrat!\" in acest site, d-le Cipariu.
www.poezie.ro nu numai ca nu lezeaza bunul simt, care, prin grija editorului si a cenzorilor reprezinta singurul criteriu de cenzura, dar incurajeaza buna credinta.
(Din pacate, e notiune greu de inteles de catre cei care nu o practica!).

M-a indispus articolul asta si ma intreb daca are rost sa-l comentez. Comparatia facuta de dl.Cipariu este deplasata si fara legatura cu termenul de comparat. Dispretul pentru Biblioteca virtuala este si el jalnic si imposibil de motivat. Parerile despre texte, daca ar fi de \"simplu cetatean\" , ar putea fi conservate ca atare pe pagina site-ului.
Libertatea acestui site, permite comentarii de toate culorile,cenzura fiind dictata doar de bunul simt (s-ar cere scrise cu majuscule pentru ochii care pretind a nu observa). Suntem deschisi criticilor ca si aprecierilor si, daca ele sunt bazate pe parere personala, fara idei preconcepute, pot chiar sa ne foloseasca.
Limbajul injurios folosit nu-i face cinste d-lui Cipariu sau il reprezinta.
Ca sa nu o mai lungesc, nu sunt de acord decat cu ultimele cuvinte ale autorului articolului:
\"cei fara de repere ies asa cum au intrat!\" pe acest site, asa cum s-a intamplat cu dv., d-le Cipariu!
www.poezie.ro nu lezeaza in nici un fel bunul simt ci stimuleaza buna credinta.
E greu de inteles, de cel caruia ii lipseste.

Imi place ruperea de fraza, usor derutanta, sacadata. Ca o respiratie scurta de-ti doresti sa mai fie aer din nou. Ma supara "si-mi era verde".
???..."si-mi era soare"

Pe mine ma amuza si auto- si persiflarea ta
Si sunt cateva flash-uri inspirate, care lasa un zambet stirb.
Nu prea stiu cum se vede guta pe san, dar daca spui tu...
Bascalia ta are si pumnale , pe ici pe colo. Sa le rasucim deci, de-adevarat si la misto...

Anisia, mie mi-a placut. Poate i-as spune Ascendente. In privinta formei, cred ca folosind articulat "hora" , "dorul", "robota,.. ceasul" ai fi putut spune consecvent "stihul... veacul... slova". Si in loc de "vremea" care reia imaginea timpului exprimata prin "ceas" poate altceva (vrerea - ?)
Primele 5 versuri, foarte frumoase si originale ca muzicalitate si imagini.

Sunt putin contrariata, suparata. Textul asta nu-ti apartine! Vreau sa spun ca ideea lui, ca atunci cand ne este greu si avem impresia ca ne-a parasit El de fapt ne tine in brate precum si imaginea unei singure perechi de urme pe nisip care ar arata lipsa lui, NU ITI APARTIN!!!
Este textul unui poet norvegian, care a circulat cu cativa ani in urma. Ai prelucrat folosind pe ici pe colo alte cuvinte fata de traducerea care a circulat, dar asta ar fi trebuit sa spui de la inceput. Este o pilda crestineasca poate, dar ce ai facut tu nu este crestineste. URAT!!!

Chiar daca la numaratoarea silabelor respecta regula, nu e haiku.
Exista pe internet un site de haiku in care sunt inregistrati si autori romani, daca vrei am sa-ti caut adresa.

Ce-aveti fratilor? Si Nexus si tu? Sa fie berea aia incriminata de vina? Daca e asa,spre binele nostru, al citito(a)r(e)ilor, eu zic sa o dati incolo de abstinenta la bere, beti, beti si scrieti frumos.

"cum birocratul tamp din paradis"-e doar o sugestie ...
Am citit si mult, mult mai bune, de-ale tale.
Gratuit de crud (nici rima nu poate justifica o cruzime) ultimul vers din penultima strofa. Trenul asta l-ai pierdut

Flori, multe flori pentru tine de ziua ta si La multi ani!
Sper ca nu ai sa te superi daca voi vorbi si de poezia ta sincer, fara sa ma influenteze momentul. Ideea asteptarii care te transforma,din om in planta, e foarte frumoasa, imaginile izbutite si in mare parte curge frumos in cuvant. M-au zapacit insa alternantele timpurilor verbelor -perfect compus, imperfect, prezent, iar imperfect, mai mult ca perfectul etc. Nu cred ca ai facut-o intentionat. Merita sa mai revii asupra ei.

Incerc sa aleg ce-mi place mai mult si nu pot. Nu pot. Toata, toata. Mi-am golit ieri buzunarele, si cel stang si cel drept, ca altfel ar fi nins peste ea cu stelute.