Poezie
mi-e dorul...
1 min lectură·
Mediu
m-ascut drumuri târzii
țesute-n carne de-un paing rebel
blestem pe la chindie
deflorând senile iluzii
drumuri spintecate-n cruce
pe fruntea lăcrimată a troițelor
maligne cărări spurcate de semeni
neputincioși lăsați la vatră
- zâmbetului lor hâd
atârnând de hainele vechi
din vreme, să știi, te-asemeni -
mi-e steaua umilă și stearpă
prin lanul uscat de rapiță și grâu
anevoios mai urcă
păstorii lungi de ceață
drumurile ard ca turmele-n vrie
când porțile-și cască ugere de aur
bătrânilor infatuați
de goliciunea ploii
căzută pe umerii mei aplecați
la buza flămândă a ierbii...
...mi-e dorul
fir de nisip călător
împletind-despletind
himera tornadei
în nesomn...
012667
0
