Poezie
Tristeţe ancestrală
1 min lectură·
Mediu
Gând firav, ce stai şi-asculţi în noaptea pală
Cum dospeşte tainic o linişte pe frunză?
Asculţi şi-n mine tristeţea ancestrală
Ca un freamăt de senzaţie confuză?
Spune, auzi cum neliniştea profundă
Din zări albastre cu-nvolburate valuri
Pustiul suflet încet mi-l inundă
Cu ropote venind printre sterpe maluri?
Tu vezi şi soarta ce-mi zace-n amorţeală
Dorinţe frământate în braţe de mister
Cum saltă-n mine tristeţea ancestrală
Durerile nescrise-n vechiul zodier?
Palid gând, ce stai? Nu mai aştepta-n zadar!
Nu vei mai primi de-acuma nicio veste
A adormit tristeţea pe pragul de hotar
Ca un copil ce-ascultă o poveste!
Marin Voicu
00754
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Marin Voicu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 99
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 17
- Actualizat
Cum sa citezi
Marin Voicu. “Tristeţe ancestrală.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/marin-voicu-0054458/poezie/14149433/tristete-ancestralaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.