Poezie
Țărm pustiu
Țarm pustiu
1 min lectură·
Mediu
Sub cerul ca de tuci un țărm pustiu se întinde
Cu multe stânci mâncate de vremuri și de ploaie
Și îmi văd imaginea, din zări cum se desprinde
Ca o umbră alergând, tăcută și greoaie
Acum a strâns în grabă puzderie de gânduri
Dar și-o liniște mâhnită, goală și umilă
Tristețile din urmă s-au adunat în cârduri
Poteci ca să străbată cu mersul de cămilă
Nu s-a oprit o clipă, e dincolo de mine
Ca un vârtej ea suie pe calea-i schimbătoare
Spre un orb ochi de cer cu veleități divine
Din care să adune destine protectoare
A răscolit toți norii - ciudate acolade
Nimic nu a găsit, doar seninătăți ostile
Cu ochii adormiți stau singurătăți năroade
Prin nopțile târzii și prin vremuri inutile
Mi-a obosit imaginea, e palidă la chip
A pierdut speranța că va mai găsi destinul
Va trece iar pe-același drum, cu stânci si cu nisip
Și-atâta de pustiu că l-a năpădit pelinul
Marin Voicu
00216
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Marin Voicu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 158
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 21
- Actualizat
Cum sa citezi
Marin Voicu. “Țărm pustiu.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/marin-voicu-0054458/poezie/14192365/tarm-pustiuComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.