Pierduți în lut
Ostașii anotimpurilor pierdute în lut
sapă tranșee, s-ascund sub pământ,
din joc dureros se face tăcere
primăvara a trecut, speranța nu piere
cu crucile-n spate urcă spre
Funie
Un poet a căzut în hibernare,
măcar că a venit vara
și timp liber avea berechet.
Poeziile lui noi
toate-s bolnave,
de o boală ce se transmite
prin ereditate.
El a chemat în ajutor
un
***
din când în când
mă prind instantaneu fumând în locuri interzise
fumez câteva gânduri de-ale tale
concentrate într-o țigară fără filtru
îți cunosc toată otrava
dar și dulceața
care se
