Poezii

Pierduți în lut Ostașii anotimpurilor pierdute în lut sapă tranșee, s-ascund sub pământ, din joc dureros se face tăcere primăvara a trecut, speranța nu piere cu crucile-n spate urcă spre

Funie Un poet a căzut în hibernare, măcar că a venit vara și timp liber avea berechet. Poeziile lui noi toate-s bolnave, de o boală ce se transmite prin ereditate. El a chemat în ajutor un

*** din când în când mă prind instantaneu fumând în locuri interzise fumez câteva gânduri de-ale tale concentrate într-o țigară fără filtru îți cunosc toată otrava dar și dulceața care se