Isi plang copacii frunzele de vis
Si gandul trist se infioara...
Ce tainic si frumos abis
Pe amandoi ne impresoara!
Lumina ce ne vede nu-i ca-n paradis
Caci asteptari au fost, mai sunt si n-or
Zilnic,
ne hranim sufletul
cu iluzii,
cu minciuni,
patandu-l cu neimpliniri
si inchizandu-l in colivii
din ce in ce mai mici,
uitand astfel ca, macar
din cand in cand,
sa-l lasam
Cu sufletul clipei de dor
am colindat campiile
si am invins departarile
Comorile pe care le-am strans
Le-am adunat intr-o cetate
E partea din inima mea
cu singuratate
Buzele-mi striga
Oare cum arata marea,
Acum
In septembrie?
Ce intrebare stupida!
De fapt
Marea nu-i o realitate concreta
Ci poate, doar
Dorinta noastra de absolut
Marea-i eterna
Asa cum eterne vor
Tu esti primavara cu maini inflorite
Rasfirand crengile de cais in fiecare seara
A ochilor mei infrigurati care te asteapta
Tu esti lumina din fiecare floare a gradinii mele
Care se infioara sub
Crezi ca te-as iubi mai mult
daca mi te-ai darui
trup si suflet?
Oare, ti-as accepta \"jertfa carnala
intr-o fascinanta noapte a dragostei?
Ma uit in ochii tai caprui
stralucitori ca doi
