Poezii

Isi plang copacii frunzele de vis Si gandul trist se infioara... Ce tainic si frumos abis Pe amandoi ne impresoara! Lumina ce ne vede nu-i ca-n paradis Caci asteptari au fost, mai sunt si n-or

Zilnic, ne hranim sufletul cu iluzii, cu minciuni, patandu-l cu neimpliniri si inchizandu-l in colivii din ce in ce mai mici, uitand astfel ca, macar din cand in cand, sa-l lasam

tacute soapte cearcanele noptii pleoapa tremurand

Cu sufletul clipei de dor am colindat campiile si am invins departarile Comorile pe care le-am strans Le-am adunat intr-o cetate E partea din inima mea cu singuratate Buzele-mi striga

Oare cum arata marea, Acum In septembrie? Ce intrebare stupida! De fapt Marea nu-i o realitate concreta Ci poate, doar Dorinta noastra de absolut Marea-i eterna Asa cum eterne vor

Tu esti primavara cu maini inflorite Rasfirand crengile de cais in fiecare seara A ochilor mei infrigurati care te asteapta Tu esti lumina din fiecare floare a gradinii mele Care se infioara sub

Crezi ca te-as iubi mai mult daca mi te-ai darui trup si suflet? Oare, ti-as accepta \"jertfa carnala intr-o fascinanta noapte a dragostei? Ma uit in ochii tai caprui stralucitori ca doi