Poezie
Timpuri astrale
_
1 min lectură·
Mediu
În copilărie clipele veneau
una câte una
Si se asezau în jurul meu
ca o turmă de miei zburdalnici,
ca niste cătelusi dolofani,
gata oricând să-mi
lingă mâna, să se bucure
de bucuria mea.
Astăzi, clipele vin ca o haită
de lupi hămesitti
care mai de care se uită crucis,
asteptând sa sovăi, iar ele
să sară ca să mă sfâsie.
Mă rog de Dumnezeu să-mi dea
un bici cu care să le pocnesc,
dar Sfintia Sa nu mă aude;
Mă lasă să mă apăr cum pot
de haita devoratoare a clipelor
care mă vor sfâsia ca pe călătorii
epuizati din tinuturile boreale.
002.544
0