marie vrânceanu

Am tinut sa incep comentariul meu cu un motto care de fapt e titlul unei carti de Jean Robaey, aparuta in Italia, posibil sa fi aparut si in Romania, sincer nu stiu. In aceasta carte autorul spune: poezia substituie religia sau reprezinta propria religie.Ce sa spun, articolul tau e foarte interesant si neobisnuit as spune: suntem la jumatatea lui 2010, firmele de automobile ne arata prototipuri aproape Sf, sintem legati in retea in timp real prin Skype, YM, email, anonimi, fara chip, fara identitate, expunind ID caraghioase. Sint doua saptamini ca tot deschid textul , il citesc si recitesc. Referitor la metapoezie, poezia despre poezie, este o oaza in care poetul se priveste in oglinda, isi scoate masca. O sa exemplific cu Montale, “I limoni”( lamiii), poezie esentiala, plina de dubii fara structura metrica, strofe libere care te duc aproape imperceptibil spre structura canonica. Galbenul lamiilor reprezinta posibilitatea concreta a unei iluminari, daca nu asupra lumii, cel putin a unei parti de adevar. Montale neaga lucrurile sigure, lasind speranta ca poezia se poate apropia de secretul lucrurilor, se poate interpune in mijlocul adevarurilor. “Alle fronde dei salici” Quasimodo( cred, traducere aleatorie, in coroana salciilor) e o rechemare la textul biblic, de altfel considerata metapoezia reprezentativa. Controversatul Pasolini in “La religione del mio tempo”( religia timpului meu) spune: e vidul ..teribilul vid existential care ne urmareste..si la toate astea se adaoga si scaderea nivelului cultural.Ce facem pentru a umple vidul existential? Cred ca religia face parte din poezie, dat fiind ca poetul un “Eu” liric se adreseaza unui “Tu” transcedental. In fata lui Dumnezeu omul pierde orice caracteristica religioasa si poezia se transforma intr-o rugaciune a lui Dumnezeu insusi. Cuvintul poetic in acest caz inseamna a naufragia in spatii infinite, intr-o liniste suverana in care rugaciunea este esentiala. Evident zilele poeziei strict religiose cum spune Zeltil, sunt numarate, dar chiar si peste 100 de ani, religia intr-o forma sau alta, va face parte din poezie. Toti spunem o rugaciune, inclusiv eu care nu cred in nimic din ce nu poate fi demonstrat stiintific.

eu nu-mi inchipui, stiu sigur! Nu e nevoie de o Circe pentru ca barbatii sunt deja porci,trebuie sa inventam o nimfa care sa transforme porcii in barbati, draguti, amabili..si macar..aparent fideli! Oricum noi femeile suntem cornute si fericite!Mi-a placut mult imaginea pe care ai creat-o in final: \"ploua plicticos..dupa geam toata lumea e gri\", senzatie de tristete si melancolie care crispeaza organele, viata care se scurge imperceptibil..noroc de inima aceea colorata, altfel m-as astepta la descompunere...frumos..mai trec

Regret că nu am cunosc acest site mai devreme așa cum regret și faptul că mulți dintre autorii prezenți aici nu i-am cunoscut și citit pînă acum. După cum știi eu sunt rezidentă la Milano și cîinii nici pe aici nu prea umblă cu colaci în coadă încît trebuie să muncesc pentru pîinea cea de toate zilele( lucru pe care-l făceam cu silință și în România doar că diferențele economice erau majore) . Vineri la societatea unde lucrez e zi scurtă . Asta mi-a permis să mă lăfăi prin site. Felicitări! O palmă dată elegant societății de consum sau consumistică așa cum o numesc eu. Îmi spui mie” Bun venit cu amintirile tale atît de proaspete” dar nici tu nu glumești. Romanul meu care începe așa candid e de fapt o dură poveste despre emigrație și condiția femeii emigrante. Nu e deloc un roman “ acqua di rose” ( apă de trandafiri) . Mi-a plăcut grozav: “copii de la oraș nu știau ce sunt ăia mormoloci”. Eu am fost profesoară de biologie 14 ani din care 7 la un reumit liceu din Iasi. În afară de cazurile copiilor cu bunici la țară, pentru restul vorbeam în chineză. De aceea am încercat să găsesc o metodă valabilă și am fost prima profesoară din județ care a introdus videocaseta ca material didactic. Mergeam la British Council și închiriam casete cu filmulețe despre și etologia animalelor. Ce să-ti spun , mi-a adus multă faima profesională dar nimic economic. In Italia există așa zisele agroturisme și eu timp de trei ani am colaborat ca traducător cu cei de la Ministerul Invățămîntului italian într-un proiect bilateral România –Italia care avea ca scop formarea operatorului agroturistic. Așa am aflat că la sfîrșit de săptămînă anumite agroturisme găzduiau elevi veniți de la oraș ca să poată vedea pe viu o găină, o vacă, un porc. Fără comentarii. Foarte frumos și subtil: Anneliese..toată lumea o admira pentru pentru că avea părul lung…o armă pe care a aplicat-o toată viața..pînă cînd nu a mai interesat pe nimeni și a ajuns o femeie normală cu părul foarte lung…Superb. Toți avem o amprentă genetică unică, pe același copac nu există două frunze la fel, dar societatea nu ne ajută pentru că ne vrea egali, mediocri și cu timpul sfârșim prin a deveni persoane comune. Excelent! Felicitări.

lDat fiind ca esti un personaj remarcabil( un amic scriitor mi-a recomandat sa te citesc) nu vreau sa incep printr-o banala apreciere tipul: Excelent! Mi-a placut…O dilema ca la carte..o scriera demna de un giallo hollywoodian..bla, bla, bla…Inainte de toate am remarcat ca textul a fost postat in 2008, poate ca intre timp l-ai si publicat cu vreo editura. In 2008 nu ma inventasem scriitoare, dar e adevarat ca niste coleoptere sareau allegre pe circumvolutiile mele cerebrale soptind piano, piano: scrie, scrie…In cele din urma la indemnurile unor prieteni am decis sa o fac alegand un subiect neobisnuit: emigratia. Sa nu intelegi cumva ca fac parte din acea categorie care se da in vant dupa subiectele rurale, judetene, medicale etc..Din pacate pretutindeni in lume planeaza un rau profund, o surda vinovatie. Printre altele traim intr-o societate care adora cartile fara scriitori, scriitorii fara carti. In Italia edituri prestigioase scot pe piata publicatii care fac sa ti se urce parul maciuca in varful capului. De 10 ani traiesc inafara granitelor tarii dar vin destul de des avand familia la Iasi. Citesc zilnic pe net presa romanesca incat, zic eu, nu sunt rupta de realitatile nationale. Zilele trecute am fost in Bucuresti si un prieten mi-a vorbit despre acest turism sexual care a inflorit in Romania. Tara noastra inafara granitelor e cunoscuta ca o zona a saraciei, copiilor orfani care dorm prin canale, hotilor, coruptiei si ciinilor ucisi cu cruzime. Prietena mea m-a intrebat: e adevarat ca in Romania le introduc ciinilor o pompa in anus si-i fac sa explodeze? Eu ce sa raspund, nu cunosc asemenea cazuri, dar nu m-ar mira sa fie adevarat. Turismul sexual este o problema mult discutata si aici unde agentiile de voiaj organizeaza sejururi la preturi atractive in Thailanda si altre tari din lumea a treia. Ma gandeam ca Romania a mai evoluat! In ce priveste marea dilema: sacrificarea unui copil nevinovat pentru a salva viata propriului copil…se vor taia o mie de paduri, vor curge fluvii de cerneala si raspunsul tot dupa deget il vom gasi. Sa ne imaginam urmatoarea situatie: sunt pe un vas care se scufunda eu, fiica mea si o alta tanara. In barca de salvare incap doar doua persoane. Variante: las sa plece fetele si ma sacrific eu sau plec eu cu fiica mea. Terminat variante. Tu ai exclus deja o posibilitate: tatal are plamani incompatibili, in acest caz alegerea este mai simpla dar la fel de dramatica. Cu Dzeu astept si eu sa ma rafuiesc desi nu cred ca-i va pasa prea tare. Ceea ce nimeni nu a pus in discutie este acel sensibil aspect legat de psihologia copiilor abuzati sexual. Poate ca aici ar trebui sa mai aprofundezi sa intri mai adanc in maruntaiele problemei. Un text bun care tine cititorul cu sufletul la gura.

Draga Adrian, trebuie sa te contrazic!Spui ca iesitul la iarba verde e atat de specific romanesc...Nu ai dreptate. Am avut norocul( prin natura job-ului) sa calatoresc mult. Pot sa-ti spun ca reunionezii! locuitorii insulelor Reunion,ne depasesc categoric.Pentru ei picnicul e un sport national. Diferentele: nu asculta manele la volum maxim, dar danseaza pe ritmuri de Segà, un dans popular asemantor cu polka, si au o multime de cosuri de gunoi pe care le si folosesc. Ce sa-ti spun, eu ramin de parere( am fost profesoara 14 ani) ca educatie fara constrangere nu se poate. O sa-ti povestesc un episod dragut: mergeam cu un 747 de la Frankfdurt la Singapore, 12 ore. Cind am coborit mi-amn spus: merg la toilette si ma spal pe picioare. E sti cazzi!( adica..pisicii ma-sii) era mai curat ca la mine acasa! La fiecare doi metri o tipa cu matura si la fiecare trei o patrula de politisti mici si negri care-ti trageau o amenda usturatoare daca indrazneai sa arunci o bucata de hartie pe jos. Tu, care inteleg,esti un expert parlamentar, propune caposilor de ministri ambientali( de mediu) o lege in acest sens. Si mai vorbim. Felicitari pentru naratiune. Imi placi grozav. Pe aici cind sunt trista, te citesc si mi se intoarce zimbetul pe buze. Mersi, Marie

Este primul fragment scris de tine pe care-l citesc pe poezie.ro. Nu-mi esti necunoscut.In luna februarie, ultima data cand am fost in Romania, am citit \"Sex cu femei\" roman pe care l-ai scris impreuna cu Adrian Suciu. O carte excelenta. Felicitari. M-am tot intrebat cum e sa scrii impreuna cu altcineva: unde era Suciu, unde erai tu? Ulterior v-am citit separat si m-am luminat!Eu nu sunt o scriitoare in adevaratul sens al cuvantului.Cochetez cu literatura. Incerc. Locuiesc la Milano si mi se rupe inima sa vad cum sunt tratati romanii. Ma bat mereu pentru conationalii nostri. In ce priveste promovarea culturii noastre-ZERO! Cred ca singurul scriitor roman publicat in Italia e Cartarescu. Cred.\"Sex cu femei\" ar sta foarte bine pe rafturile de la Hoepli( sincer!) Mult mai bine decat alte tampenii promovate cu zel de cohorte de agenti literari interesati doar de propriile castiguri.Societatea consumistica, bat-o vina! Cum spune E. Iliescu( pe care sincer nu-l cunosc) mi se pare ca ai capitulat in fata timpului. Draga Stefan, la 40 de ani viata abia incepe. Vezi aici intervine un aspect interesant legat de societate. In italia o persoana la 40 de ani e in floarea varstei. La noi, sa recunoastem , o femeie la 40 de ani e deja o baba! Eu am 49 si ma simt excelent! M-am apucat de scris. Acum mi-a permis viata. Italienii au o zicala frumoasa: meglio tardi che mai! in traducere \"mai bine mai tarziu decat niciodata\". Imi plac textele tale. Si sunt fericita ca am descoperit acest site in care pot sa fug de imbecilitatea lumii occidentale. Sincere felicitari! Ne mai auzim sigur, Marie