scurtă colecție de vară

Sincer sa fiu, cam asa am vazut eu textul:

nu știu de unde în capul meu se iau așa vise urâte și de ce
cineva vorbește că sunt
alta decât altele și că am căzut de pe lună
parcă nu trag cocaină dar știu câte ceva despre narcomani
și sunt naivă să cred că voi salva lumea

și pe tine te voi salva
și pe tine / promit

probabil tu cum ai fost așa ai rămas cu mâinile curate
fără semne nu te droghezi
și această discuție e lipsita de sens
dacă ești împotrivă putem să vorbim despre asta

la sfârșit de vară provocarea pentru zece cărți a intrat în colecție
care au schimbat ziua la trecerea de pietoni
au căutat și în ochii mei cocaină
baftă lor

în vara aceasta nu pentru prima dată l-am văzut
pe dumnezeu atât de sărac și prefăcut cel mai bun cunoscut al meu
l-am întrebat dacă o să mor la patruzeci de ani
dar el a tăcut și m-am gândit că poate e mut
la ce bun să vorbească dacă cunosc taina lui și vântul

uite ce frumos zboară unul de sus
dintr-o imagine veche din 11 septembrie
parcă seamănă cu mine la fel speriat de șerpi
uite ce frumos cade și cât de larg îl primește pământul

vezi cum e să zbori
acum uite cum pot eu

pe calul alb caut izvoarele cerului

Ceea ce as reprosa eu aici(am urmarit si alte texte de-ale tale), este alternata intre luciditatea cu care transmiti uneori emotia si lipsa de stapinire, de filtru interior, cind te lasi furata de metafore. Dar, ca intreg, e o lirica ce ma prinde, care-mi spune ceva, nu o lirica sterila si plina de angoase in care se zbat altii.

merci pentru sfaturi emilian, ușor renunț la câteva strofe, dar nu și la a doua, pentru că de acolo a început, de la fiica monstruoasă a lui Phorcys , poate este prea încărcată/ să văd/.