Poezie
nu pasăre
1 min lectură·
Mediu
din toate mă dor doi părinți
copiii și fericirea căzută în bucăți sărace
peste respirația mută a dragostei
multe pietre mi-au atins sufletul
m-am trezit în ruga copacilor acasă
nu-mi pare rău
de blestemul aripilor
nu poți zbura - nu ești pasăre
dincolo de muntele înalt este o apă mare
și mult cer
amintirile sângerează deschis
prin crăpăturile vieții
mi-au rămas câteva luni pentru tot
laptele fuge ușor la foc
prima dată în viață mă tem că voi reuși
să ajung în timp și asta desigur va fi
acum
022.808
0
Niste simboluri eterne:
Dorul de parinti si visul suprem al omenirii-zborul si amintirile care sangereaza, se insiruie aici la tine cu maxima naturalete.
Felicitari!