Poezie
Pas în doi cu regrete de mână
1 min lectură·
Mediu
Regretele au începu deja
să-mi bată la ușa
dinspre soare-răsare
dezbrăcate, desculțe
atât de murdare
negru de fum
acoperă totul acum
neașteptat
pe-nserat
culorile tale toate
sunt amestecate
tu nu mai esti
la gura sobei
să-mi spui povești
flacarile să-mi ardă-n păr
și în ochii deschiși
foarte ușor
să-mi mângâi mâinile
să-mi împodobești toate ruinele
cu aripile frânte în zbor
și cîntecul acela nefredonat
neînceput, neterminat
să mirose tăcut a mere coapte
și a busuioc
ascuns sub pernă
să-mi aduca noroc!
E târziu...
doar regretele
îmi mai împodobesc
dansând printre umbre
peretele.
023.051
0
Eu sunt primeul comentator?...este incredibil.Am in fata o poezie minunata ,care este scrisa intr-o maniera clasica,imi imbata simturile si imi vindeca ranile ca o bautura miraculoasa.
Anaiss,cred ca e cea mai buna poezia a ta din ultima vreme.Oricum,e preferata mea.Starea asta de liniste deplina...esti cumva din Moldova?...
CU stima.