Poezie

ultimii saturnieni

1 min lectură·14 aprilie 2014

Mediu

hai să ne iubim sub magnolii,

florile albe ne vor privi pe sub gene,

cu mâna la gură, îmbujorate,

mirate de-ndrăzneala muritorilor de a fi

apoi se vor sinucide zâmbind

în pletele tale

să ne iubim în toate visele

în care am fost doar două umbre

fără formă și fără culoare,

căutându-se pe asfalt cu vârfurile degetelor

rănite de atâta neputință

rispită în van

să ne iubim în toate timpurile,

imaginându-ne că ne-am născut inversat:

trecutul ține loc de prezent și viitor

ne împrumutăm unul-altuia doar amintirile fericite

cu care să ne îmbrăcăm sufletul

gol temporar

hai să ne iubim până la stele,

printre inelele lui saturn din gheață turcoaz,

cele 62 de luni să graviteze

de la stânga la dreapta, bulversate,

să fim ultimii saturnieni

care mai pot respira

și mai pot dormi

cu rădăcinile îmbrățișate

001.026

Mariana Pancu. “ultimii saturnieni.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mariana-pancu/poezie/14047949/ultimii-saturnieni

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.