Poezie
sindromul penelopa
1 min lectură·
Mediu
îmi măsor așteptările în anotimpuri,
în cât de lung îmi e părul
și cât de alb
port mereu aceeași mască
în același tipar,
ruj long lasting ester lauder,
mascara maybelline volum expres,
parfum dolce gabbana light blue
primăvara vine
întotdeauna pe neașteptate:
tu nu esti,
mă obișnuiesc cu absența ta,
imi repet mereu că în războaiele tale
timpul e doar o altă dimensiune
vara, cosițele îmi ajung deja până la umăr,
în absența ta încep să uit cine ești,
împletesc toate amintirile și visele noastre,
doi ochi pe față și doi pe dos,
întotdeauna mă-ntristez
cand bate cineva la poartă
îmi spun mereu că așa a fost scris
toamna a căzut peste oraș,
cosițele-mi sunt până la brâu,
eu te aștept deja de o sută de ani,
cu tort de ciocolată și fulgi de migdale,
o singură farfurie pentru-amândoi
și atât de multe regrete
îmi mai amintesc
cum spuneai că mă urăști când gătesc,
iar eu râdeam și-ți spuneam că
de la ură la dragoste nu e decât un pas
acum însă am uitat cine ești
e iarnă-n oraș
în amintiri numai pletele
ne mai împodobesc în îmbrățișare scheletele
001347
0