Poezie
blue moon
1 min lectură·
Mediu
trăiesc
într-o relație rămasă fără cuvinte,
o casă pustie, cu ferestrele sparte.
pereții sunt împodobiți cu umbrele noastre,
două siluete dansând blue moon,
îmbrățișate-n întuneric.
(sunt prizonier rătăcit în tăcerea nopților tale,
pendulând inutil între un trecut nedefinit
și un viitor în care nu-mi mai aparțin)
războiul ăsta nu e al meu,
mă lupt cu demonii tăi,
cu mainile goale răsucite la spate
urăsc persoana frivolă în care m-ai transformat
un laș care nu poate să-ți ucidă amintirea
în încercarea mea de a fi un om mai bun,
te-am condamnat deja la moarte împreună cu toate iluziile
un sisif nefericit cerșește
să se sfârșească
toate minciunile, trădările, teama,
am îndrăznit să visez
la un timp în care eram suflet peste suflet
001263
0