Poezie

Visul in care ne-am iubit...

1 min lectură·19 noiembrie 2012

Mediu

În visul ăsta te-am iubit prima dată!

În adâncul unui parc, printre umbre,

cu luna oglindindu-se fosforescentă

fugărind apele hoinare ale fiecărei zile,

luminând fulgii ce-și etalau figurile de dans,

printre păsări întunecate ce veneau înspre noi!

Și stelele erau atât de departe, singure și triste!

Și–n visul acesta ne-am iubit nebuneste!

Apoi orizonturile te-au ascuns de mine

Iar sărutările mele te-au cautat fără rost, pretutindeni.

Si m-am trezit atît de singură fără tine dimineata,

uitată ca o ancoră veche pe fundul unei mări nestiute,

ostenită de atîta viață netrăită, iubind ceea ce nu pot avea,

pentru că esti atat de departe în singurătatea ta!

Am obosit să lupt cu amurgurile mele!

Astept înfrigurată să vină încă o noapte

Care să-și cânte sălbatic cântecul în mine,

Luna să-ntoarcă timpul înapoi și să retrăim visul

în care eram doar noi pe o bancă-ntr-un parc,

iar stelele ne priveau uimite de îndrăzneala noastră de a fi

și de ne rosti iubirea cu buze de foc.

Si-n visul acela ne vom iubi nebuneste, din nou!!!!!

00997

Mariana Pancu. “Visul in care ne-am iubit....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mariana-pancu/poezie/14018354/visul-in-care-ne-am-iubit

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.