mariana fulger

De ce ai scris cu literă inițială mică romanie? Și asta trebuie să ghicesc. E ca o stalactită ce-ai scris. Puteai s-o așezi și orizontal. Era la fel de frumos. Am citit tot. E interesant. Revin și altă dată pentru aprecieri. Succes!

Tare-ți mai e milă. Cine te gonește, cine te aleargă, cine te alungă din liniștea cuibului cunoscut? Rămâi unde ești, dar nu pe loc, aleargă în tine spre ce e mai frumos și-ți poate dărui trăinicie liniștii pentru mai târziu. Sunt eu vreun pic mamut, pentru că te-am rugat să mai scrii? Te rog să mă ierți. În mai puține cuvinte, ești sensibil și contemplativ și scrii bine, așa de la stânga la dreapta ca o dactilografă la mașina de sris, adică trei-patru cuvinte, de la capăt, alte patru-cinci cuvinte, de la capăt etc., adică, poezie. Te-ai supărat?

Uf, m-ai dat gata! Într-adevăr frumos, dar stau acum și încerc să aflu cine te-a scos, oare, din uitare? Tu știi? Două semne de întrebare și unul de mirare. E de ajuns? Noapte bună.

Matematic vorbind, fiecare n tinde la ceva sau apre ceva, după e cam după colț. Nu mai scrii nimic și e cam pustiu pe site. Te aștept curând. Felicitări pentru poezie. E grozavă și e poezie și n-am să-ți mai spun s-o scrii orizontal, deși, dacă mă gândesc bine, n-ar arăta deloc rău ca text normal - nu mi s-ar mai strâmba gâtul căutând începutul la nordul magnetic și sfârșitul la Polul Sud, între timp capul plimbându-se pe orizontală ca mâna unei lucrătoare la plugul de țesut. Glumesc. E bine. Te aștept curând cu texte noi.

Diagonala nu prea a ieșit, dar era interesantă. O scară pe care urcau și coborau satul, dorul, omul - Pomul, Destinul, Păcatul. Asta era ideea. Dar cred că ar trebui lucrat puțin ca să creezi o scară la fel de bună ca cea pe care stau Pomul, Destinul și Păcatul. Poate că ar trebui așezate în ordinea satul, omul, dorul. E doar o idee.

Dacă le scriai pe orizontală, ce se întâmpla?
Un sat, o pasăre, un om lâng-o femeie și un Pom.
Un dor, un cântec, un suspin prelung și un Destin.
Un om, un supin, un sat cu o femeie și un Păcat.
Sau pe diagonală:
Un sat, o pasăre, un om lâng-o femeie și un Pom.
Un dor, un cântec, un suspin prelung și un Destin.
Un om, un supin, un sat cu o femeie și un Păcat.
Și tu te joci cu cuvintele și te joci frumos. Baftă!

Credeam că ești foarte sensibil, Cătăline, și încă mai cred. Mult succes în tot ce faci și numai bine.

Frunză verde fir lalea, dacă vor izola Cernavoda, apăi dă-i, Doamne, omului drum de fier, să-și ia iubita cu el și s-o ducă, hăt-departe, unde nu e semn de moarte. Și s-o ducă, mării ducă, până-n cetatea de stâncă, până-n vârful cerului, la poalele dorului, unde iarba e puțină și odihna lângă stână. Și s-o ducă, Doamne, ducă, până n-a mai ști de frică.
Am dat-o pe haiducii și era să uit de ce trecui pe-aci. Să vă spun încă o dată că e bine și frumos, și pe față și pe dos.
M. Fulger

Opt versuri ca niște brațe de calamariță unduindu-și șerpuitoarele ispite spre deliciul hormonal al cititorului absorbit de nenumăratele ei guri. Era la fel de sugestiv și fără imagini, dar e frumos oricum.

\"Aleargă cu pletele-n vânt armăsarul.
Spumegând de efort, gându-l urmează\"
Era suficient ca să exprime totul. E frumos. Succes.

Poate că era mai bine \"Printre fărâmi de basm cu zâne\" și \"Mă regăsesc etern în voi, vă simt mereu atât de-aproape\". Iar la sfârșit, puteai să schimbi puțin rima și să spui: \"Din cer lumina am s-o cern/ În bucurii să vă inunde/ Și orice-ați face, și oriunde/ Să vă rămân în gând etern.\" Continuă. Scrii frumos.

Putea fi scrisă și pe orizontal, cu același efect artistic.