Poezie
Și-atunci vom ști veșnicia
1 min lectură·
Mediu
Mâna mea descrie alene
un larg contur neînțeles,
ochii-mi cu cearcăne de aur
se ostenesc să privească,
să-și caute pleoapele
pierdute printre pădurile
pe care le presimt
după mirosul nopții ude.
Frunze stârnite de vânt,
O salvă de păsări mărunte
Descătușează ochiul pământului,
O voce senină coboară cântând
Peste inimile noastre încătușate
Tu vei fi floare și eu iarbă
Vom mirosi a cimbru și sânziene
Ne va pătrunde iarba ploii
Și-un cal o să ne-adulmece.
Beți de dansul nuntirii
fluturi-flori vor comite
păcatul zborului în lumina de seară
într-un bob, într-o lacrimă
ne privește noaptea cu mii de ochi
iar noi vom mai visa un ceas
când luna va veni să dea foc pădurii
Prinde această clipă în palma ta
Și-atunci noi vom ști veșnicia.
001.638
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Mariana Cardas
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 125
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 26
- Actualizat
Cum sa citezi
Mariana Cardas. “Și-atunci vom ști veșnicia.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mariana-cardas/poezie/28118/si-atunci-vom-sti-vesniciaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.