În căutarea efemerei clipe

Apa călduță șiroia peste trupul său ce se înviora treptat după moleșeala ce-l cuprinsese la început. Cu mișcări leneșe, dirija alternativ jetul pe spate și pe piept, de sus în jos, până la degetele picioarelor, încercând să alunge amintirile ce-l însoțiseră pe drumul spre casă... \"Câtă diferență! Cu halatul larg deschis pe piept m-a întâmpinat și Daniela, atunci...Atâta doar că i s-a desfăcut complet când m-a îmbrățișat la ușă, dezvăluindu-i trupul gol-goluț, pe când Ancuța mea, deși îmi este nevastă și nu ar trebui să mai ascundă ceva, poartă chilot și sutien pe sub el și nici nu i se desface până în pat, când trag eu de cordon și începe joaca...Oare ea ar dori ori ar accepta sexul oral? O, nu! Nici nu ar trebui să gândesc așa ceva. Este prea pudică și curată. În plus, m-ar întreba de unde știu, unde și cu cine am practicat...\" A ieșit din baie, fără să se șteargă, înfășurat în prosopul moale ce-i acoperea aproape tot trupul și a mers alene în dormitor. În semiîntunericul din încăpere pluteau plăcut acordurile din \"Valurile Dunării\" ale lui Iosif Ivanovici. Anca adormise, întinsă pe pat, acoperită doar de halatul ce-i lăsase descoperită coapsa dreaptă, cu capul între două perne cu fețele imaculate peste care se revărsau buclele blonde într-o bogăție de scânteieri, cu o mână pe lângă corp și cu cealaltă întinsă lateral, ușor îndoită din cot. Fănel s-a apropiat fără zgomot și s-a oprit privind-o admirativ câteva clipe. A îngenuncheat încet lângă pat și i-a sărutat piciorul gol, de la genunchi în sus, descoperindu-i atent cu mâna piciorul stâng prin mângâieri pline de duioșie. Anca a clipit din ochi, fără să se miște, trezindu-se cu bucuria de a simți mângâierile și săruturile bărbatului iubit. Nu prea mai avusese parte, în ultimul timp, de asemenea manifestări. Era deja fericită și simțea cum inima începe să galopeze în pieptul pe care Fănel îl invada metodic cu buzele. A întins o mână, apoi și pe cealaltă, l-a mângâiat pe cap și l-a cuprins apoi în brațe peste umerii lui atletici, strângându-l cu dragoste și trăgându-l peste trupul ei. Fănel a lăsat prosopul să cadă și a urmat chemarea mâinilor ce-l înlănțuiseră, fără a înceta să-i sărute sânii pe care-i eliberase de sub sutien cu mișcări înfrigurate și dibace. Sub strânsoarea mâinilor ei fierbinți, s-a retras cu încetineală către picioare, sărutând fiecare milimetru al trupului ce se frământa pătruns de plăcere, a împins cu răbdare chiloțelul pe care ea l-a scos cu iuțeală după ce și-a cambrat nerăbdătoare bazinul și a sărutat-o până a simțit umezeala fierbinte izvorâtă din adâncurile ei. \"Iată că se poate\", a fost singurul gând ce i-a venit lui în minte. Pentru o clipă doar, pentru că Anca i-a prins capul cu ambele mâini și l-a tras ușor, cu blândețe, până când buzele lor s-au împreunat și trupurile s-au unit apoi făcându-se din două, unul. După o jumătate de oră se hârjoneau sub duș, cu lumina aprinsă, abținându-se să nu exclame ori să râdă prea tare, știind că pereții blocului permit vecinilor să audă și să înțeleagă destul de bine chiar și fraze întregi. Și aici trupurile lor s-au unit chiar dacă zvârcolirile inconștiente erau limitate în spațiul căzii plină cu apă înspumată și parfumată. Ea, fiind deasupra, părea a conduce acțiunile și, într-un moment de luciditate, Fănel a contemplat-o surprins de mlădierile ei perfecte într-o poziție pe care nu o adoptaseră niciodată. Privindu-i mai atent chipul, a fost uimit de strălucirea și mulțumirea ce l-au invadat și l-au colorat ușor înspre trandafiriu. A înțeles că ea găsise poziția ideală și gusta din plin acele momente de dragoste ce o făceau fericită cu adevărat. De altfel, înainte să adoarmă cu capul pe pieptul lui, a șoptit ca pentru sine, mișcându-și buzele cu greu: - Sunt atât de fericită, dragul meu... - Eu sunt fericit, iubito, cu ei ori fără ei acasă, atâta timp cât știu că și ei sunt fericiți acolo unde se află... - Bine, bine, dar...puteai da un telefon... - Și surpriza unde mai era, iubito? Uf, dar cât ai fumat de miroase atât de urât aici?! - A fost Anca pe la mine și...s-a mai descărcat și ea. Cui să mărturisească ce o roade? N-am avut timp să aerisesc. Abia a plecat de vreo cinci minute... - Aha, înțeleg. Știi, dacă-mi oferi ceva dulce...poate îți povestesc ceva tare despre prietena ta...Ce zici? - Ce să zic? Că ești un neserios, un șantajist, un nesuferit, precum te-am cunoscut acum cinci ani! - Vai de mine! Asta înseamnă că nu mă iubești și nu înțeleg de ce suntem împreună și avem o familiuță care... - Taci Cezărele, până nu mă răzgândesc, că nu mai prinzi ciorbiță fierbinte! - Nu-i bai, că am mâncat la mama și acum te mănânc pe tine cu fulgi cu tot! - Doar dacă mă prinzi, lăudărosule, a lansat Gaby provocarea înainte de a-i arunca un șervețel de la chiuvetă pe cap și a fugi după masa pe care încă se mai găseau resturi de mâncare, cești si pahare. Cezar a alergat-o în jurul mesei de câteva ori, apoi în sufragerie și, nereușind s-o prindă, a urmărit-o până în dormitor, hohotind de râs: - Aici vei sfârși tragic, pe eșafod, trădătoareo! - Să văd eșafodul dacă-i suficient de puternic să mă susțină, călăule! - Te leg de mâini, te leg la ochi...ori te dezbrac? Cum preferi să mori? - Ultima variantă și cât mai repede că m-am înfierbântat de tot, sadicule! S-au aruncat pe pat și s-au tăvălit hohotind de râs, îmbrățișându-se, sărutându-se și ajutându-se reciproc să-și dea jos puținele articole de îmbrăcăminte ce le mai purtau. Trupurile lor tinere se arcuiau și se destindeau într-o armonie desăvârșită, netulburate de lămpile ce rămăseseră în funcțiune și făceau să strălucească pe piele broboane de sudoare fierbinte ce se alergau din ce în ce mai repede. Când finalizarea s-a realizat simultan, Gaby se găsea deasupra, triumfătoare, fremătând încă cu ochii închiși și cu mâinile-i mici peste mâinile lui care-i acopereau sânii frumoși ce se lăsaseră frământați și sărutați de gura lui fierbinte. Oftând a plăcere și ușurare, fără să-si schimbe poziția, Gaby a deschis ochii, l-a privit cu dragoste și l-a-ntrebat: - Cum a fost ciorbița, fierbinte? Știa, era sigură de răspunsul lui, dar dorea să-l audă, dorea să-i spună și prin cuvinte că a fost mulțumit. Trupul vorbise deja. - Minunată, draga mea, ca întotdeauna! - a răspuns el cu sinceritate si mulțumire, aproape șoptit, privind-o cu adorație. - Atunci...află că nu cobor până nu-mi spui ce ai promis... - Oho, numele tău este femeie, profitoare mică ce ești! Altfel, nu aveam parte de o porție? - Ba da, dragul meu, știi și tu că da, fără să întrebi, s-a grăbit ea să răspundă mângâindu-i pieptul în timp ce-și țuguia buzele, alintîndu-se. - Ei bine, în seara asta l-am văzut pe Fănel cu o brunetă frumoasă... - Nu se poate! Unde și când?!- a exclamat Gaby cu reală surprindere. Nu-l văzuse nimeni pe acest om cu o altă femeie. Haide, spune, spune! - Ieșeau din restaurantul de lângă părinții mei când mergeam cu băiatul acolo. Păreau că se cunosc destul de bine... - Waw! Anca mi-a spus că era la o ședință ori vreo acțiune de noapte, dar avea îndoieli... - Mai degrabă presimțiri, sărmana! Te rog să nu-i spui nimic. Poate a fost doar o întâmplare. Am să vorbesc eu cu el, mai întâi. - Ce întâmplare să fie? Ieșind din restaurant...e clar că au fost împreună. Am observat eu că se cam uită după femei, chiar dacă nu o înșeală pe Anca, deși...Și dacă tipa era și frumoasă... Mariana era o femeie frumoasă și conștientă de acest fapt pe care nu-l considera ca fiind o calitate a sa. Era convinsă că totul vine de la Dumnezeu, inclusiv frumusețea, ca dar al minunatului proces de creație. Se considera datoare să întrețină, să păstreze acest dar și să nu-l folosească pentru obținerea de avantaje, indiferent de natura acestora. Trecuse prin câteva momente de cumpănă ori prin încercări, cum le numea ea, care o provocaseră să cucerească băieți cu stare materială solidă ori oameni de afaceri bine văzuți în societate și care o priveau admirativ. Atâta doar că, după puțin timp sau imediat, ei veneau cu propuneri directe, de regulă indecente. Chiar și încadrarea în funcții foarte bune ar fi fost rezolvată dacă s-ar fi lăsat abandonată lor și s-ar fi folosit de frumusețea-i naturală. Nu a cedat și era mulțumită de hotărârile luate. Și nu se rușina că este ospătară cu studii superioare. Ocupase postul fără intervenții, fără șpagă și fără ochi dulci. Mariana era convinsă că sunt fericiți cei ce muncesc pentru lucruri mici și mari, minuscule si imense, cu aceeași pasiune. Cei cărora viața le pune capcane, iar ei știu să le ocolească. Ea era femeia convinsă că fericirea este o stare de grație...că este atunci când primești o floare fără motiv, când nici măcar ploaia insistentă și rece nu-ți poate șterge soarele din priviri, ori când te atinge pe nas primul fulg de nea sau când picotești în cada plină de spumă. Tot drumul, în metrou și apoi pe jos până acasă, a trecut în revistă întreaga conversație în care Fănel abordase problema fericirii. Era de acord cu afirmația lui: \"sămânța fericirii există în fiecare dintre noi. Cu toții vrem să fim fericiți. E în natura noastră să căutam fericirea\". Dar nu putea fi de acord cu modalitățile în care el părea că înțelege a-și clădi fericirea. În primul rând, îl condamna pentru acel gest urât de a ascunde faptul că este căsătorit. \"Dacă are familie, de ce își caută fericirea în afara ei? Poate fi el fericit dacă nu-și face soția fericită, dacă frecventează restaurante în lipsa ei și face curte altor femei?! Oare el are impresia că dacă posedă mașină, apartament și serviciu bun, i se permit și escapade care să-l facă fericit? Hm! Curios mod de a vedea lucrurile. Păcat că este bărbat frumos și pare destul de inteligent, chiar dacă nu înțelege că fericirea nu poate fi decât acea situație de fapt care te face să vibrezi înlăuntrul tău și-ți umple ochii de lacrimile bucuriei și mulțumirii ce-ți înfioară tot trupul și simțirea când faci un bine cuiva, când ajuți pe cineva, când iubești și ți se răspunde cu aceeași monedă, când privești joaca copiilor tăi și zborul păsărilor cerului ori hârjoana mieilor pe tăpșan sau când ai atins cu pieptul crestele valurilor mării ori ale munților trufași și ai mângâiat cu privirea primii toporași ai primăverii și primele flori de salcâm și când asculți melodia preferată ori povestea bunicului, de atât de multe ori auzită, sau bei apă proaspătă din izvorul de munte ce-și repede apele limpezi către câmpia mănoasă...\" În plus, Mariana era nemulțumită de mai multe aspecte și regreta că povestea cu invitația la nuntă a rămas neterminată. \"Cum poți fi supărat ori nemulțumit că prietenul tău se căsătorește și te invită la nuntă? Îl deranjează că un prieten este fericit și își clădește propria-i familie? Nu, nu pot înțelege acest aspect, ori el nu mi-a explicat prea bine despre ce este vorba. Că doar nu se căsătorește individul cu amanta lui, care-l părăsește. Hm! Ar fi o idee... Va urma.