Poezie
Speranțe moarte
1 min lectură·
Mediu
De atâta amărăciune
Sufletul mi-e sfărmat.
După multă rugăciune
Am ramas tot măcinat.
Ca să pot să mă ridic
A trebuit întâi să cad.
Să clădesc tot din nimic
Pe tărâmul ars din iad.
Privind către lumină
Găsesc doar întuneric;
Acum totu-i ruină
Din universul meu feeric.
Îmi sunt negre toate
Ale mele gânduri.
Plin de speranțe moarte
Ce se nasc din muguri.
(c)
023.276
0
Sufletul mi-e sfărmat.
După multă rugăciune
Am ramas tot măcinat.
macinat de ce? de amaraciune, sau e vorba de vreo marca de cafea boabe?!
deduc din ultima strofa ca-s muguri negri, nu?!
Îmi sunt negre toate
Ale mele gânduri,
Plin de speranțe moarte
Ce se nasc din muguri.
stii ce faceam eu? schimbam muguri cu struguri si ganduri cu vanturi, suna mai cool, asa dai o tenta bahica poemului...
fii atent cum suna refacut
Îmi sunt negre toate
Ale mele vanturi,
Plin de speranțe moarte
Ce se nasc din struguri.
iti place si tie acum, nu?!
deosebit de amical,