Poezie
priveliștea
1 min lectură·
Mediu
nu exista nicio instrucțiune
totul era strălucitor
cu nimic între
chiar și pentru mintea mea
nu exista un concept
nimic ce să oprească ritmul
nu exista suferința miilor de ani
iar munții păreau idioți
cu mâinile ridicate spre cer
nu existau reguli ale proporției
noi eram născuți în mijlocul cenușiului
cu gesturi pline de ființă
am ucis
până ce etica a devenit unealtă
iar cuvintele au construit
casa singurătății
dar asta a fost acum mult timp
când cineva dansa
iar noi eram simpli fulgi
003192
0