Poezie
deceniul cinci
1 min lectură·
Mediu
în urmă cu mai bine de cinci decenii
într-o comună
sub un nuc venos
un el și o ea
au depășit istoria de lemn
întâi cu numele
vârsta
pensulă și
nu în cele din urmă
cu vocea
am auzit că lucrau cu anii
cu loviturile
și situațiile de abuz
însă ultima dată
ceva nu s-a mai legat
în paginile de jurnal
nu mai grăia mirosul de cireș
știți despre ce copac șoptesc
cel de care atârnase frânghia
lațul
copilul
motivul
oferta lecției de viață
din care țâșnea
pășunea visată
imaginea m-a urmărit
până când
m-am împăcat cu ideea
că una dintre cele mai nefaste
perioade re/deschide
umbra
blestemul
toate au formă și sens
012.384
0
A crea nu înseamnă numai să muncesc. Înseamnă a ma lăsa muncit, lucrat în gîndirea conștientă, pre-conștientă și inconștientă, dar și în corp sau cel puțin în Eul meu corporal. Există, în crearea unei poezii, chiar și aceasta, ceva din travaliul nașterii, al expulzării, iar poemele mele "mari" sunt cele care, la rîndul lor, îl muncesc pe cititor.