Poezie
vagaboanda
1 min lectură·
Mediu
zburdă apăsat / apucată
blândă și cu razele pe coapse / sâni
încât străinii întorc visele / iluziile
ca aurolacii albind pungă plină de brom / vene
vagaboanda coboară nemurirea noastră
trasează pacea mondială
ca și cum ar desena clipe de extaz
schimbând culorile care dirijează norii
vecinii obișnuiți
nervoși și experimentați
simt sânii ei două lumânări
logic că trec și eu pe sub fustă
îmi ridic privirea veștejită
sărut gambele și zilele de mâine
trag un fum adânc în piept
și rămân îndrăgostit
negăsindu-mi viață pierdută / netrăită
simt ignoranța cum se pierde sub toc / fustă
ca un minut / tic-tac / viața.
002.399
0