Poezie
Elegie
1 min lectură·
Mediu
Am așteptat atunci
Cu brațele întinse pentru zbor,
Apoi am început să mor
Cu inima apoasă și rotundă.
Drumețul mă striga fără s-audă
Nici eu nu-i auzeam strigarea,
Căci moartea mi-amorțise răsuflarea
Iar toamna învațase să-seascundă.
El a plecat, acel drumeț
Târându-se în jos spre râu
Să-și umezească trupul până-n brâu
Să-si rătăcească glasul plângăreț
Și doritor de pace cum era
Sa-ntins ușor pe iarbă,ațipind
In visul său eu apăream murind
Pornit sa-mi caut albă steaua mea.
002972
0