Dintre poeziile lui Valeriu Barbu (45)

aprilie 2008

1. «…amanta pictorului»

unsprezece iconițe, trei

cruciulițe și… o fotografie veche

aproximativ o sută optzeci de grade

între umărul stâng și cel

drept – firește, nu am doi umeri stângi…

trec în revistă odaia mică unde

cinci Maica Domnului, câte doi Mihail

și Gavrilă

trei Iisuși și-o Parascheva… de le-aș înveli

cu o pânză albă

aș fi tentat să le dezvelesc

din când în când

pare că s-au săturat privindu-mă

siluindu-mi secunda

îmbuibându-mi secunda, înghițind-o

cu cotul ascuțit spre umbră

singurul portret limpede

identificat cu oarecare certitudine

este fotografia ta

restul, icoanele sunt presupuneri

simboluri

Cine știe de câte ori m-am închinat

astfel

la mama, la soția sau amanta

pictorului de icoane!!!

Doamne, duhul Tău din pretutindeni

strânge ramele

în care stau găuri colorate

doar când închid ochii văd

dincolo

_________________

2. «30 Martie»

ieri noapte, după light out, deși

nu din cauza asta

după ce s-a furat o oră

și nici din acest motiv

am căzut din pat

unul din gemenii înghesuiți

în acest bulgăre de lut

mobil

l-a bușit cu tălpile

pe celălalt

nu mai vor să doarmă împreună

nici măcar unul cu picioarele altuia

sau spate-n spate

azi, până după-amiază,

a dormit unul, cel trântit,

la noapte e rândul arțăgosului…

mâine îi împac, le voi spune

că le dau lance și cal

și-i mân la turnir

dar cu testamentul înainte

prin care lasă fiecare

celuilalt povara

n-o să vrea, precis

se vor îmbrățișa cu pace…!

_________________

3. «dragă…»

Măi Primăvară

fato

părul tău despletit

mirosind a ierbi proaspete

sânii tăi feciorelnici și calzi

ochii tăi albăstrii-sidef și pasul

lin și sprinten totodată…

nu te pot urmări

nu te pot însoți

sunt

cu genunchii pe grumazul iernii

mi-e frică să-i dau drumul

ar troieni preajma

genelor mele

………………….

Măi fată dragă, Primăvară

ia-mă cu răbdare de braț, ușor

că-s bătrân și neputincios

să mă mai fălesc o țâră

ca odinioară… ehehei… ce vremuri!

Măi nepoată Primăvară, câtă

așteptare

nădejde să crești și tu

uite, nici-o zăbavă…

sunt de piatră…?!

sunt o piatră, într-o piatră…

și piatra aceasta rostogolită, aruncată

în lume

n-a servit zidirii

n-a servit drumului

n-a servit albiei…, varului măcar

morilor, nu

staaau… și aștept

așa cum numai piatra știe

ca o statuie a nimănui,

pun frână vântului, ploilor… ieri

o talpă m-a atins

întâia oară

nu știu

să fi fost înger?!

_________________

A trecut mai mult de o săptămână de la lansare… și am uitat să menționez prezența Codrinei Verdeș și a multor altora. Rog să mă iertați. Gândul meu bun și sănătate tuturor.

Valeriu Barbu

str. Traian 252,

cod. 800186,

Penitenciar, Galați